Dunarea a batut si Portile de Fier s-au deschis

Acolo unde Dunarea zbuciumata intalneste maretia Carpatilor, natura a creat un peisaj spectaculos, care incanta privirile si sufletele: Cazanele.

Prin multe tari si multi munti trece Dunarea, prin lungul sau drum, pana isi da sufletul Marii Negre...insa parca cel mai drag din toate taramurile, i-au fost muntii nostri. Defileul lung de circa 9 kilometri, acolo unde Dunarea a izbutit sa sparga muntii, este un adevarat spectacol al naturii si de-a lungul lui intalnesti nu numai peisaje de vis, ci si relicve istorice vechi de peste 2000 de ani.

Calatoria noastra incepe de la Tabula Széchenyi - o placa memoriala amplasata pe peretele muntelui chiar la intrare in zona Cazanelor Mari, dedicata contelui Széchenyi István, care a facut navigabila această portiune a Dunarii.

De acum Dunarea se ingusteaza intre peretii inalti de piatra, iar curentii puternici iti dau senzatia ca apa este intr-o continua fierbere, de aici provenind si denumirea de "Cazane" - locul unde apa Dunarii "clocoteste", hotarata sa isi continue drumul mai departe prin munte. Cred ca este cea mai spectaculoasa zona a defileului.

Nu este mult si dam peste Pestera Ponicova, cea mai mare pestera din Defileul Dunarii. Intrarea in pestera, o crapatura ingusta in stanca, iti da impresia ca intri in inima muntelui, unde ascunsi de soare si de orice altceva, traiesc colonii intregi de lilieci. Prima parte a pesterii este inundata de apele Dunarii, dar apoi aceasta se continua pe uscat, pana ce iese in partea cealalta a muntelui Ciucaru Mare. Cu un pic de curaj, chef de aventura si o sursa de lumina, o poti traversa dintr-o parte in alta, ca sa descoperi stalagmite izolate, diverse coloane, domuri, multe blocuri prabusite, dar si movile de guano. Sa lasam pestera in urma, caci la scurta distanta in fata avem o alta pestera pe care sa o descoperim: Grota Veterani.

Legendele locului spun ca prin spartura din peretele pesterii Veterani, dimineata intra o raza de soare ce cadea exact pe altarul pe care dacii faceau sacrificii pe care le ofereau ca ofranda zeilor.

Intrucat grota oferea un foarte bun loc de supraveghere a navigatiei pe fluviu, in anul 1400, imperiul austriac ridica aici o fortareata. In 1692, fortareata este condusa de generalul austriac de origine italiana, Friedrico Veterani, de unde si numele grotei. Devenita un avanpost militar fortificat, grota putea adaposti pana la 250 de soldati şi era folosita ca refugiu in urma atacurilor turcesti din acea perioada. Pestera a fost si adapostul haiducilor, iar in timpul celor doua razboaie mondiale, grota era folosita ca adapost pentru munitie si hrana. Interesant,nu? Istoria ramane intre peretii acestei grote si speram ca aceasta sa nu se piarda nici peste secole.

Si dupa ce este "sufocata" iar printr-o trecatoare de piatra, Dunarea ajunge si se extinde intr-un loc de vis: Golful Dubova, marginita pe mal de satul Dubova, o asezare mica si cocheta cu multe pensiuni care te asteapta sa le calci pragul. Daca vrei sa ai cea mai frumoasa priveliste asupra acestui Golf, o vei gasi de sus de pe Ciucaru Mare. Nu stiu cum a construit Mama Natura acest golf, care vazut de sus pare un semicerc perfect, insa parca a vrut sa lase Dunarii un pic de timp sa se odihneasca...ca apoi sa isi continue drumul prin Cazanele Mici.

Si pentru scurt timp iar intalnesti pereti de piatra, iar apa care "clocoteste", pana ce dai cu ochii de Manastirea Mraconia - lacasul de cult cel mai frumos pozitionat, din ce mi-a fost dat sa vad pana acum, parca rasarind din apele fluviului, asezata cu grija pe un petec de pamant, sub peretele masiv al muntelui. Manastirea a fost ridicata pe locul unui fost punct de observatie şi dirijare a vaselor de pe Dunare.

"Nascuta si ucisa de mai multe ori, manastirea se infatiseaza astazi, de dincolo de moarte, ca o certitudine a credintei, nadejde a Invierii si temelie a dragostei", scrie pe geamul de la intrarea în manastire.

Uneori Dunarea pufaie aburi albiciosi si nu mai zaresti in zare decat crucea ce strajuieste varful manastirii, dar suficient sa iti dai seama ca acest loc a fost binecuvantat de Dumnezeu.

Nu-i asa ca ti-am trezit curiozitatea sa vezi sa mergi minunea asta de loc? Mai am o singura oprire si gata. Si nu orice oprire - ci in drept cu cea mai mare sculptura de piatra din Europa, ce il infatiseaza pe marele conducator al Statului Dac - Decebalus Rex. Despre el iti voi povesti mai multe intr-un articol ce va urma. 

Si de aici inainte, Dunarea isi continua drumul pe la Eselnita, la Orsova unde imbratiseaza si apele raului Cerna, izbindu-se la scurt timp de peretii duri ai hidrocentralei Portile de Fier I - cea mai mare de acest tip de pe Dunare.

Sa descriu in cuvinte tot locul asta, imi este greu. Pentru ca nu stiu ce cuvinte sa insir aici ca sa descriu frumusetea Defileului Dunarii. Mergeti si vizitati aceste locuri unice. Merita promovate si protejate, pentru ca frumusetea lor este unica.