Decebal, dacii si povestea comorii blestemate

In inima muntilor Orastiei, unde acum au ramas doar niste vestigii, a fost candva cetatea-capitala si sfant altar al poporului geto-dac. A fost totodata lacasul de unde marele Decebal, regele intregii Dacii conducea poporul cu mana de fier. Si era iubit si respectat de toti supusii sai, un conducator cum pamantul acesta poate nu va mai avea: priceput in ale razboaielor tactici si iscusit la fapta, stiind cand sa navaleasca si cand sa se retraga la timp, mester in a intinde curse, viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si a scapa cu bine dintr-o infrangere. Dar mai presus de toate, era conducator cu dragoste de tara.

Din pacate, marele Decebal a pierdut lupta cat si intreg regatul dac, pentru ca a fost tradat de unul din oamenii lui, Bicilis, care le-a facilitat romanilor intrarea in marea cetate, tainuind planul de aparare al dacilor. Se spune despre Bicilis ca si-a platit tradarea scump, prin faptul ca cei doi copii ai lui au fost ucisi, iar lui i s-au scos ochii si a fost lasat sa traiasca intr-un mare chin. Si iata cum lasitatea si nemernicia unui om a schimbat soarta unei natiuni. Cu siguranta razboiul daco-roman ar fi avut alt final, pentru ca dacii erau un popor care nu se lasa ingenuncheat prea usor.

Ei si trecand mai departe, ganditi-va ce importanta a avut acest fapt pentru Traian intrucat cucerirea Daciei a fost sarbatorita timp de 123 de zile pe strazile Romei, iar cetatenii ei au fost scutiti timp de un an de plata impozitelor. Si sa nu uitam ca a ridicat si o columna in inima Romei, doar pentru a marca cucerirea acestor teritorii dupa care a ravnit atata vreme si pentru care a platit cu viata a zeci de mii de osteni.

O veche legenda spune ca, inainte ca romanii sa desavarseasca cucerirea Daciei, Decebal a ascuns aproape tot aurul si argintul dacilor in preajma capitalei sale de la Sarmizegetusa Regia. Se spune ca dacii au sapat o groapa imensa in albia unui rau pe care l-au deviat, au ingropat aici o cantitate imensa de aur si argint si mai apoi au repus raul in matca sa. Deasemenea se povestese ca aceasta comoara este insotita de un groaznic blestem, rostit de insusi Decebal, blestem care-i condamna la pieire pe cei care vor sa jefuiasca acea comoara.

Dar de ce a aruncat Decebal acest blestem greu peste comoara? Putini stiu ca aurul dacilor era in cea mai mare masura destinat templelor, era dat de sacerdoti sa slujeasca numai si numai procesiunilor si ceremoniilor religioase. Dacii nu si-au transformat niciodata aurul in bani, pentru comert. Ei considerau aurul ca fiind reflexul zeului soare, un atribut al acestuia si totodata credeau ca cine detine cel mai mult aur, invoca asupra sa binecuvantarea zeitatilor.

Mult aur a fost gasit in zilele noastre in Muntii Orastiei, de catre cautatorii de comori, si totusi blestemul nu s-a abatut asupra lor. Pentru ca, spun batranii locurilor, ceea ce s-a descoperit sunt doar "resturi" din ceea ce muntele inca ascunde cu strasnicie. Si nu se stie daca vreodata vom fi indeajuns de demni sa scoatem la iveala adevarata comoara a stramosilor daci. 

Daca vreti sa vedeti franturi din comoara de care se vorbeste atat, mergeti la Muzeul National de Istorie a Romanei, unde sunt expuse atat bratari dacice din aur masiv, cat si monezi si alte obiecte de podoaba.